Deputatul Partidului Nostru, Constantin Cuiumju, a prezentat mai multe obiecții și întrebări în legătură cu proiectul de lege privind securitatea aprovizionării cu produse petroliere, care prevede un nou mecanism de constituire și administrare a stocurilor de urgență.

Potrivit proiectului, o parte din stocurile strategice de produse petroliere ar putea fi păstrate în afara Republicii Moldova, în proporție de 60% pe teritoriul țării și 40% în exterior. De asemenea, documentul permite depășirea acestui plafon în cazul insuficienței capacităților interne de depozitare.

Deputatul a solicitat clarificări privind instituția care va constata oficial această insuficiență și prin ce mecanism va fi stabilită decizia — dacă va fi vorba de o evaluare tehnică, o hotărâre de Guvern sau o decizie administrativă a Ministerului Energiei ori a unei entități nou-create.

„Cine va constata oficial această insuficiență și prin ce act? Va fi o evaluare tehnică, o hotărâre de Guvern sau o decizie administrativă a ministerului sau a entității pe care o creați? Nu vom ajunge la situația în care, prin această derogare, Republica Moldova va păstra majoritatea rezervelor strategice în afara țării?!”, a declarat deputatul Partidului Nostru.

Un alt subiect de îngrijorare ridicat de deputat este crearea „Entității centrale de stocare” (ECS), o structură nouă, fără experiență. În acest context, el a menționat riscul de capturare instituțională, având în vedere prezența pe piață a unor mari operatori de produse petroliere înregistrați în afara țării.

„Riscul de capturare instituțional este foarte mare. De ce Guvernul a ales o entitate nouă, în loc să desemneze o instituție existență? După cum poate fi văzut, obligația de stocare este împărțită între Entitatea Centrală de Stocare, o entitate sub controlul statului, și operatorii importatori care toți se află în afara țării”, a declarat Cuiumju.

Conform proiectului, obligația de stocare este împărțită între Entitatea centrală de stocare și operatorii importatori, într-un model hibrid. Proiectul prevede că stocurile de urgență vor fi constituite într-o cantitate echivalentă cu 90 de zile de import net zilnic mediu sau 61 de zile de consum intern zilnic mediu, fiind aplicată valoarea cea mai mare dintre cele două.